Cartea tibetana a mortilor

Cartea tibetana a mortilor descrie transformarea elementelor constituente ale corpurilor : pamantul se transforma in apa, apa se transforma in foc, focul se transforma in aer, aerul se dizolva in constiinta.
Apoi intervine o experienta a unei luminozitati patrunzatoare, lumina alba pura, radiatie curata ce provine din experienta directa a naturii noastre elementare.
Aici nu mai exista intuneric, nici separatie, directie sau forma, ci doar lumina stralucitoare, aceasta infinita radiatie este mintea, libera de umbrele nasterii si ale mortii, libera de orice fel de limitari.
Acum defunctul nu stie daca este viu sau nu, totusi el poate sa isi vada familia si poate sa-i auda plangand

Sering sung-den,
Asculta-ma cu atentie
Nu esti singur si parasind lumea, toti mor, nu accepta nici o dorinta sau dor pentru acest loc
Nu e cu putinta sa ramai aici

Deoarece defunctul nu a fost capabil sa recunoasca luminozitatea mintii insasi, experientele lui capata forme izvorate din imagini aleatorii ale vietii trecute.
El isi vede prietenii si rudele chemandu-l dar ei nu pot auzi raspunsurile lui, moartea l-a separat de ei si tristetea lor ii loveste inima.
El isi vede prietenii si rudele plangand, isi vede patul, dar el nu mai este cel intins acolo, in locul lui se afla un cadavru.

Sering sung-den,
Asculta-ma cu atentie
In curand vei avea experienta prezentei intense a propriilor stari emotionale ca forme de lumina linistite si pline de furie, nu te teme, ele nu pot sa-ti faca rau, tu esti mort, nu te agata de trecut, mergi inainte,
Sering sung-den
Mergi inainte, esti mort, nu te agata de trecut
Acum iti vei intalni mintea sub forma proiectiior care par vii si complet reale, acum vei vedea lumina albastra patrunzatoare stralucind peste tot in jurul tau,
aceasta este esenta constiintei insasi, Buddha Vairochana, intelepciunea sa este precum o oglinda, reflectand totul, el este forma constiintei in puritatea sa completa, aceasta intelepciune este inseparabila de insasi inima ta...
dar vei vedea si o lumina alba difuza
evit-o, daca urmezi alura acestei lumini albe usoare te vei trezi ademenit in placerile temporare ale nasterii ca zeu, traind intr-o nepasare mandra fata de trecerea timpului, si totusi subiect al unei morti neasteptate.

Aici se afla formele zeitatilor pe care Sering sung-den le va intalni acum.
Iata intelepciunea cu inima si mintea sa
Cele 42 de zeitati pasnice vor emana din inima lui iar apoi cele 58 de zeitati teribile se vor ivi din creierul sau.
Ele vor aparea una cate una si apoi toate impreuna.
Zeitatile pasnice sunt complete, imuabile, invincibile.
Daca nu esti pregatit sa intri in spatiul lor vast si binevoitor, daca nu poti renunta la centrarea in ego si la teama, aceste zeitati vor deveni inspaimantatoare, teribile, ele vor bea sangele ego-ului care se agata si vor distruge toate iluziile.
Daca el le recunoaste ca fiind expresia propriei sale minti, atunci ele reprezinta fata generoasa a trezirii.
Formele teribile care provin din creierul defunctului ii par acestuia ca fiind perfect reale.
Spaima si furia pe care o simte reprezinta eforturile lui de a evada din starea de trezire completa.
El hoinareste nesigur in peisajul propriei sale minti.
Daca el realizeaza ca aceasta este propria proiectie, eliberarea este instantanee.
Singur in noapte, batranul Lama isi canta :
"Jocul spontan al luminii intelepciunii danseaza in unde luminoase pe suprafata unui lac"
Zeitatile teribile apar acum in fata ta.
Ele sunt prezenta intelepciunii tale, forma vie a propriei tale treziri. Recunoaste-le ca o reflexie a propriei tale minti. Recunoasterea si eliberarea sunt simultane.

Noi toti simtim scantei de furie, scantei de pasiune, accese de gelozie, scurte momente, dar din aceste seminte, crestem pentru a deveni o femeie furioasa sau un barbat gelos.
Obisnuim sa spunem: “asa sunt eu” si ne purtam in consecinta.
Dar acestea reprezinta doar mastile noastre, iar noi uitam ca le purtam. Fugim de cele pe care le poarta altii.
Fac oare aceste zeitati teribile cu adevarat parte din noi? Da, si din aceasta cauza este imposibil sa fugim de ele. Ele sunt acuitatea propriei noastre claritati. Toate se afla in mintea noastra, dar totusi este greu sa nu le gasim terifiante. Poate ca ele inteleg de ce noi fugim mereu.
Atunci, impreuna si in acelasi timp, zeitatile pasnice si cele teribile apar dinaintea muribundului umpland tot spatiul. Daca el nu le recunoaste ca fiind propriile sale proiectii atunci ele se transforma in imaginea terifiantului Zeu al Mortii cu ochi de sticla. Si acesta este o proiectie a sa, dar daca el nu accepta aceasta, frica si zbuciumul sau il vor face sa pribegeasca cuprins de groaza in Bardo al renasterii.
El tot nu poate inca sa isi recunoasca natura fundamentala. Acum el paraseste bardo al naturii mintii, este din nou pierdut si pribeag si acum cauta sa puna capat suferintei prin renasterea intr-un loc palpabil si familiar.
Acum in Bardo al renasterii toate simturile sale devin extrem de acute si constiinta sa este asemeni unui corp fara materie. In acest corp defunctul poate calatori cu ajutorul unui gand oriunde, ca si cum ar avea puteri miraculoase, el poate strabate muntii sau inconjura universul, el poate patrunde oriunde, dar nu se poate odihni nicaieri. In suferinta calatoriei fara sfarsit gandul renasterii promite o mare mangaiere.

O, Sering sung-den, asculta cu atentie, chiar daca iti poti vedea familia, ei nu stiu ca tu esti inca acolo cu ei, desi poti sa mergi oriunde doresti, nu poti sa incetinesti, esti pur si simplu purtat de curentii sperantei si ai fricii asemeni unei frunze moarte purtate de vant.

Incapabil inca sa-si recunoasca propria natura, furia, dorinta si confuzia devin din ce in ce mai intense si sfarsesc prin a-i aparea ca intregi taramuri in care se poate opri si locui.

O, Sering sung-den, acum toate gandurile disperate sunt percepute ca umbre, fiare si armate de demoni. Te vei misca inainte si inapoi, spre orice apare.
Imaginea corpului trecut devine palida iar imaginea corpului viitor clara. Orice nastere pare mai buna decat suferinta de acum.

Sering sung-den, aceasta va fi ultima ta sansa pentru ca mintea ta lacoma sa se dizolve complet, fie ca te nasti ca zeu, ca om sau ca animal, fie ca esti o fantoma infometata, un zeu gelos sau o fiinta a iadului vei suferi din nou tormentele inevitabile ale vietii si mortii.

Sering sung-den, asculta cu atentie, te afli acum pe calea spre renastere. Alege cu atentie locul unde urmeaza sa te nasti. Dintre toate posibilitatile pe care le ai, alege o nastere umana buna, intr-un loc bun, astfel incat sa poti continua pe calea recunoasterii propriei tale minti.
Chiar daca esti disperat sa gasesti un camin, o pestera intunecata dintr-o padure poate conduce la o nastere pe taramul animalelor.

Chiar daca esti consumat de dorinte, taramul fantomelor infometate este o salbaticie nesfarsita in care viata este condusa de foame si de sete.
Furia, mania si ostilitatea deschid toate imaginile infernului. Zeii pot avea toate placerile simturilor dar moartea ii ia prin surprindere, asemeni unui miros neplacut adus de briza verii. Linisteste-ti mintea, evita extremele placerii si ale suferintei si naste-te acolo unde vei putea recunoaste esenta luminoasa a propriei tale minti.

Se spune ca daca citesti aceasta carte extrem de veche, iti vei schimba conceptia despre moarte si nu o vei mai privi ca pe o tragedie a lumii. Una din ideile acestei carti e ca inaintea reincarnarii, spiritul isi alege caminul - parintii unde se va renaste.

e greu de crezut ca iti poti alege parintii, dar orice este posibil daca divinitatea isi da acceptul