Cel mai bun drum catre noi insine

va salut prieteni!
cu ceva timp in urma am auzit o poveste frumoasa; azi v-o spun si voua:
era odata un om simplu, un taran muncitor al campului
om harnic din fire, muncea si avea un trai destul de bun
dar el simtea un gol in viata lui, desi era un om religios
intr-o zi auzi de un intelept care traia in salbaticie
atunci se hotara si porni la drum
intr-un tarziu ajunse si discuta cu inteleptul:
-prietene ce te aduce la mine?
-am venit spuse omul nostru pentru un sfat; simt un gol in viata mea; ma simt neimplinit;
ce sa fac? sa trec la alta religie?sa ma fac pustnic?
-uite ce sa faci, spuse inteleptul.
te duci acasa la tine, dimineata te scoli , spui o rugaciune; apoi faci ce trebuie -ari ogorul, te odihnesti,bei un pahar de vin ,seara iti iubesti nevasta si tot asa.
omul nostru se intrista:
-am batut atata drum ca sa-mi spui niste lucruri pe care le fac in fiecare zi!
-da, dar tu in timp ce le faci esti cu gandul in alta parte, si astfel pierzi frumusetea vietii!
prieteni , ce putem intelege noi de aici?
trebuie sa fim constienti de noi, sa traim aici si acum
si indiferent ca suntem tarani sau directori de banca drumul catre noi insine este la fel de divin si minunat.
indiferent ce religie avem, sau nu avem; indiferent in ce miscare spirituala suntem sa incercam sa fim oameni
putem incerca toate religiile din lume;dar adevarul absolut se afla in noi
in ultimul timp a aparut spectacolul si circul si in spiritualitate
de aceea haideti sa fim NOI acolo unde ne aflam
sa fim naturali in spiritualitate
sa aveti pace si iubire

foarte buna "poveste" si buna ca indrumator pt oricine
iti multumesc personal pt ca ai postat-o

S-a tot vorbit despre "aici si acum", dar stie cineva de ce este important sa traim "aici si acum"? Stie cineva cat poate transforma viata unui om acest "aici si acum"?

Am fost un om ce s-a identificat cu trecutul mult timp. Dramele mele imi pareau cele mai mari, suferinta mea n-o intelegea nimeni(asa credeam eu) , ma framantam si visam sa traiesc alta viata, imi proiectam sperantele undeva in viitor. Viata mea era o eterna pendulare intre trecut si viitor. Si vai ! ce-mi mai placea sa ma victimizez!.....pana intr-o zi! Zi in care am inceput sa inteleg ca trecutul nu ma lasa sa traiesc viitorul prin clipa prezenta. Am realizat ca asa nu se mai poate. Sunt "produsul" trecutului meu, dar nu ma mai identific cu el.
Am invatat sa ma detasez si sa ma analizez obiectiv. Mi-am dat seama ca vanitatea si orgoliul ma tineau prizoniera, ca durerea ma facea sa fiu egoista, ca prejudecatile ma impiedicau sa ma inteleg. A fost dificil. Am inteles ca singurul mod in care pot depasi o frica este s-o infrunt. Am inteles ca unele batalii nu le castigi daca nu renunti. Am inteles importanta lui "aici si acum". De atunci viata mea ( cu mici exceptii, mai am de lucrat la un aspect) este alta. Multi nu ma inteleg (nici nu le pot explica, si sunt nevoita sa ascund multe lucruri) si nu inteleg nici cum pot sa raman calma chiar daca totul se naruie. Sefa mea are o vorba : " berzei chioare d-zeu ii face cuib". Este adevarat. Lasati lucrurile sa se intample, nu va mai cramponati de trecut, visati la viitor dar fara sa uitati de clipa prezenta. Nu va mai impotriviti evenimentelor. Nimic nu este intamplator.
Unii veti spune : "cum sa accept ce mi se intampla fara sa lupt"? Daca ati intelege ca orice vi se intampla este rezultatul actiunilor voastre, atunci ati sti ca lupta este zadarnica.

multumim pentru trairile pe care ni le impartasesti
si din care putem invata cu totii
ai dreptate trairea clipei de fata este importanta
astfel ne detasam no doar de trecut
ci si de viitor
se obtine a calmare a mentalului
si deschiderea de noi porti ale constiintei
lumina